Primula glaucescens

De Wikipedia

Chest artícol a l'è scricc in Lumbàrt, ortograféa orientàl unificàda.


Primula glaucescens

Classifigazion sientífiga
Regn: Plantae
SubRegn: Tracheobionta
Division: Magnoliophyta
Clas: Magnoliopsida
Subclassa: Dilleniidae
Ùrden: Ericales
Famìa: Primulaceae
Sota-famìa: Primuloideae
Zèner: Primula
Spéce: P. glaucescens
Nomm binomial
Primula glaucescens
Moretti, 1822

Primula glaucescens l'è 'na spéce de piànta piötòst ràra de la famìa botànica de le Primulaceae che se tróa apéna sö le Prealpi e Alpi lombàrde e del Trentì.

Descrisiù[Modifega | modifica 'l sorgent]

Fùrma Biològica: H ros - Emicriptòfite rosulàde.

Primula glaucescens

L'è 'na piànta perène, erbàcea cespitùza, condèn rizòma cürt e spès, el gambì del fiùr l'è piö lónch de le fòie e 'l pöl rià 'nfìna a 5÷12 ghèi.

Le fòie le fùrma 'na rözèta bazàl, le g'ha mìa 'l gambì o se pròpe l'è cürt cürt. Le g'ha 'na fùrma lanceolàda-spatolàda, 'ntréghe e 'ndèla part apicàl le fenés a àngol gös. De cunsistènsa coriàcea, i è sènsa nesöna pelüria e i è löstre. L'òrlo l'è cartilaginùs e apéna apéna capetàt, el pöl véser piö o méno ultàt endré.

Ensìma al gambì del fiùr se fùrma 'na bèla umbrilìna de fiùr (de sòlet dei 2 ai 5 elemèncc) bèla spèsa. I fiùr, portàcc söndèn pedùncol, i g'ha 'l càles tubulùs-campanulàt coi dintì gös, lónch compàgn del tübizì; la coròla l'è a fùrma de turtaröl, de culùr ròza che tìra al viòla e la fàuce biànca. El tübizì de la coròla l'è lónch dei 12 ai 13 mm. El fiùr l'è furmàt de 5 lòbi ale ólte capetàcc en maniéra iregolàr, bilobàcc separàcc 'nfìna a 1/3 de la longhèsa. Le bràtee i è lineàre-lanceolàde, de spès le tìra al rós e i è piö cürte dei pedùncoi.

Habitat[Modifega | modifica 'l sorgent]

La crès dré a le préde ömede, geròcc calacàrei, pòscc che rèsta sóta la néf enfìna tàrde, e pò a 'n quach zòna erbùza dei 450 ai 2.400 m s.l.m.

Sistemàtica[Modifega | modifica 'l sorgent]

Le popolasiù de P. glaucescens de la Al de Cadì e del Pas del Crocedòmini (Pruvìncia de Brèsa) e chèle del Rezegù e dei Córegn de Canz, le g'ha 'n càles piö cürt e 'na coròla piö pesèna; le vé recunusìde come variànt "longobarda".

Bibliugrafìa[Modifega | modifica 'l sorgent]

  • PIGNATTI S., Flora d'Italia. Edagricole, Bologna. 1982
  • CONTI F., ABBATE G., ALESSANDRINI A., BLASI C., Checklist of the Italian Vascular Flora. Palombi, Roma. 2005
  • AESCHIMAN D., LAUBER K., MOSER D., THEURILLAT J.P., Flora alpina. Ediz. italiana: Bologna, Zanichelli. 2004
  • MARCONI G., Piante minacciate di estinzione in Italia. Gruppo Perdisa, Bologna. 2007
Wikimedia Commons
al gh'a dent roba culegada a: